A: Orice individ uman este liber in raport cu oricare alt individ uman si, in acelasi timp, este liber fata de toti ceilalti indivizi umani ca intreg. Acesta este punctul de plecare al filosofiei cunoscute sub numele de „libertarianism“.

A: o smeckera care se caca pe ea in idei in dialog

B: de proprietate privata zice ceva?

B: de stat ?

B: etc?

A: nu cred ))))

B: lol

B: a formulat aia cum stie ea de la orele de filozofie

A: da

B: ar trebui sa plece de la actiunea umana si prop privata

B: nu de la propozitii "luate" a priori adevarate

B: "considerate"

B: plm

A: Filosofia libertariana se intemeiaza, asadar, pe un paradox autentic: omul este o unicitate, este in mod necesar singular – si, in acelasi timp, este (tot in mod necesar) o unitate identica cu oricare alta (identitatea decurgand din statutul ontic egal al tuturor indivizilor umani). La fel, libertatea umana se vadeste a fi paradoxala – pentru ca ea este libertate de a fi diferit de celalalt si, in acelasi timp, libertate de a fi identic cu celalalt, de a avea acelasi statut ontic cu el.

A: cacaturi

B: ce tampenii))

A: Pusi in fata unui paradox autentic, suntem tinuti fie sa ne retragem, fie sa ii gasim o solutie. Asa cum identificarea paradoxului este preconditia filosofiei, aflarea unei solutii pentru respectivul paradox este inceputul (si nicidecum sfarsitul) filosofiei. Incepem sa filosofam abia de la paradox incolo.

B: "paradox"

A: ce plm e asta?

A: ))

B: deja m am enervat

B: fut ea.

A: Haideti sa ne imaginam urmatoarea situatie: un vapor este avariat si se scufunda in mijlocul oceanului; doar un singur pasager reuseste sa isi salveze viata si ajunge inot pe tarmul unei insule; insula, precum si apele din jurul ei pana la o distanta de un kilometru de tarm, se afla in proprietatea legitima a unei persoane care nu ii permite naufragiatului accesul pe proprietatea sa. E limpede ca proprietarul insulei respecta principiul nonagresiunii: el nu initiaza nici un act de agresiune impotriva naufragiatului prin aceea ca nu ii permite accesul pe proprietatea sa. (Dimpotriva, daca naufragiatul s-ar opune deciziei proprietarului, el ar fi cel care al incalca principiul nonagresiunii.) Este iarasi limpede ca, in felul acesta, soarta naufragiatului ar fi pecetluita.

A: aceeasi tampenie de tip C

A: incearca sa gaseasca limite de astea crezand ca anuleaza logica argumentului

B: bah, deci o sa bat pa cineva ))

A: )))

B: idioti dinastia fac pe desteptii

B: ca stiu ei ce i aia libertarianism

B: ca si muie ala de cioroianu

B: sau zoe

B: sau patapievici

A: dap

B: ca au invatat ei la scoala si indobitociti de viata de atunci pana acum (=experienta de viata) ei STIU, nu doar peste libertarianism, dar peste orice alte poztii. ei au METODA

B: ma fut.

A: ia uite ce zice

A: Majoritatea libertarienilor ar spune: asta e, nimeni nu poate fi tinut responsabil pentru ghinioanele altora. Asa este. Numai ca moartea naufragiatului ar fi putut fi evitata daca proprietarul insulei ar fi luat alta decizie. Si el chiar ar fi putut lua alta decizie daca ar fi tinut cont de urmatorul principiu etic: „fiecare om trebuie, daca acest lucru ii sta in putere, sa acorde asistenta altora in situatii de urgenta“. Nerespectand acest principiu, proprietarul insulei este blamabil din punct de vedere etic, chiar daca el nu a incalcat principiul nonagresiunii.

A: complet pe langa!

A: da

A: e blamabil "etic"

A: si?

A: nu anuleaza principiul

A: cu degetu pa sus

B: si ce vrea sa zica tzoapa?

B: ca etica bunului samaritean tre sa fie obligatorie? ))))

B: vrea un minister sau ce plm?

A: confunda conventia cu dreptul natural

A: cica asta e "problema libertarianismului"

B: ce maa???

B: ))

A: da nu vede ca se chinuie sa gaseasca insule pustii in pizda masii pt a si pune in lumina "argumentele"

B: ca nu ofera prilej moralelor "generoase" ? )

B: a ajuta pe altu are sens ca obligatie pt ea?

A: de "regula universala"

A: cred ca e luata de la kant

B: ingusta la minte ca un gaoz stresat

A: imperativul

B: sa ma fut in kant,

B: un tipicar

A: „fiecare om este tinut sa acorde asistenta oricarui alt om, daca acest lucru ii sta in putere si daca imprejurarile o cer“.

A: ba

A: cine tre sa stabileasca ca imprejurrile o cer?

A: nu omul?

B: asa dicteaza cine? dzeu?  biserica?

A: mediul

B: moralista lu peste

A: )))))

A: )))))

B: asta i sobolan dela de biblioteca

B: pariu ca avea 10 pa linie? )))

A: zicand asta e ca si cum omul ar trebui sa isi anuleze judecata si ratiunea in functie de ceea ce "cer" imprejurarile

A: )))))))))))))

B: bah, imi pare rau ca, ca magar ce sunt adica roman, nu am efectiv copite, ca i as fi futut vro 3

A: la drept in special avea 10 : )))

B: ia vezi nu propune o lege? da ia stai

B: cre ca e

B: daca unu moare n fata ta si nu l ajuti cica esti partas

B: asa i ?

B: )))

A: are tot felul de sofisme de astea

A: fara o baza de la care pleaca

A: Observam cu usurinta ca principiul asistentei respecta, la fel ca si cel al nonagresiunii, cele trei criterii ale unei reguli universale si deschise care incapsuleaza presupozitiile ontologice libertariene si care, in consecinta, genereaza si garanteaza o ordine libertariana. Pe de alta parte, este iarasi limpede ca principiul asistentei este independent de cel al nonagresiunii. Rezulta de aici ca nu exista doar o singura regula universala si deschisa care sa tina cont de presupozitiile ontologice libertariene. Dimpotriva, exista mai multe astfel de reguli, independente unele de altele – si, prin urmare, absolutismul etic promovat de cei care acorda principiului nonagresiunii un statut special nu poate fi sustinut.

B: daca o fi invatat-o pata(pievici)  ... nu i de mirare ce zice

A: )))

A: Haideti acum sa ne imaginam si o alta situatie. Un copil ceva mai aventuros se catara pe un gard, isi pierde echilibrul si cade pe proprietatea imprejmuita de respectivul gard. Cainele care pazea proprietatea se repede asupra copilului. Alertat de latraturile cainelui sau si de tipetele copilului, proprietarul iese din casa si urmareste plin de interes scena. In acelasi timp, un trecator care urmarise si el scena sare la randul sau gardul, in ciuda faptului ca proprietarul ii interzice s-o faca, si salveaza copilul din coltii cainelui.

B: strecoara morale numa bune pentru socialisti

A: ))

A: deci numai jeguri de astea

A: de exemple

A: ca sa strecoare alte reguli "mai bune"

B: da-i delete.

A: crezand ca principiul nonagresiunii e "imperfect"

A: Singurul care putea respecta simultan ambele principii este proprietarul. Pentru ca refuza sa o faca, el devine blamabil din punct de vedere etic. In acest context, trecatorul nu mai are alta solutie decat sa incalce unul din cele doua principii. Pe de alta parte, proprietarul nu doar ca nu respecta principiul asistentei, dar le interzice si altora sa il respecte (refuzul sau de a permite accesul trecatorului pe proprietatea sa pentru a salva copilul echivaleaza cu o astfel de interdictie).

A: ba ce cacat "principiul asistentei"

A: e clar socialist

B: sa MORI TUU??? ))))

A: Prin urmare, proprietarul este de doua ori blamabil din punct de vedere etic. Din punctul meu de vedere, decizia trecatorului (cea de a salva totusi copilul) este corecta, intrucat vine ca raspuns la o interdictie pe care nimeni nu are dreptul sa o impuna. Daca, dimpotriva, trecatorul ar fi decis sa nu salveze copilul, ar fi fost la fel de blamabil ca si proprietarul. Prin urmare, singurul personaj blamabil din cel de-al doilea exemplu este, dupa mine, proprietarul cainelui si al curtii.

B: prefera sa creada ca orice libertarian (principiul non agr) e un sadic care urmareste copii mancati de animale

A: fantastic

A: da

A: dar nu se gandeste ca intr un sistem de bunuri publice copiii mor de boli in orfelinate si alte cacaturi

A: vrea ea o lume perfecta

A: Insa indiferent daca am dreptate sau nu, pozitia fundamentalista (conform careia ori de cate ori apare un conflict intre principiul nonagresiunii si un alt principiu etic care respecta presupozitiile ontologice libertariene trebuie sa respectam doar principiul nonagresiunii) nu se sustine. Pentru ca principiul nonagresiunii nu este singura regula universala si deschisa care inglobeaza presupozitiile ontologice libertariene si, dupa cum am vazut in exemplul cu naufragiatul, respectarea doar a acestui principiu nu ne face imuni la blamul etic.

A: nu eu sunt de vina ca ala a naufragiat

B: )))

A: stiu e tragic e naspa, e blamabil conform moralei dar de ce plm ar avea incredere proprietarul in ala?

PS 

A: tampenia asta era scrisa tot de cucerai ala )))) si era un raspuns catre una, am crezut ca aia era autoarea, nu! e tot bou asta de cucerai ))))))