A: Horia-Roman Patapievici: "În mod clar, am ajuns la capăt. Toţi simţim, chiar dacă din motive care se bat cap în cap, că atmosfera în care trăim a devenit insuportabilă."

B: )))))))))))))))

A: n am vazut ca a scris pata

A: )

B: poate se arunca de la balcon

B: moama ce ash rade

B: aSH

B: )))

A: Nu se mai poate continua aşa.

A: )))

A: Ura faţă de semenii noştri ne îneacă, ne sufocă. Orice am dezbate, în afara cercului de prieteni, ne rămâne în plămâni ca pâcla, pe ochi ca solzii, în suflete ca noroiul. Te uiţi la televizor şi nu vezi decât minciună, combinată cu ură. Asculţi, cauţi să înţelegi: toate emisiunile politice nu sunt decât pretexte pentru mobilizarea la ură.

A: geniu

B: si el ce plm face cu etatismu lui

B: a da

B: el cheama la "politete"

B: )

A: pai exact asta e rezultatu

A: sa vezi ca face acuma pa medicu

A: ia fi atent

A: diagnoza dreacu

A: Ca să înţelegem mai bine în ce fundătură am intrat, vă propun un exerciţiu în doi timpi. Primul este o descriere a bolii pe care o numesc „intoxicaţia cu ură”. Al doilea este un exerciţiu de identificare a bolnavului: şi anume, folosirea simptomelor pentru a vedea cine le poartă.

B: filosofeaza cu ciocanu ?

A: cu ma sa

A:

B:

A: Să plecăm de la constatarea empirică cea mai la îndemână: aceea că toată lumea mistifică pe toată lumea. Oriunde există un sens, fiecare se repede să îl răstoarne în beneficiul partidei sale. Lucrul acesta a început odată cu suspendarea preşedintelui, în 2007.

A: )\

B:

A: Or, când anume e cuprins de bucurie un om care asistă la arderea pe rug a semenului său? Atunci când aprobă şi fapta, şi procedeul.

A: ce frumos vb de el insusi

A: ))

B: ))

A: Când anume societatea este indiferentă la persecutarea unei minorităţi? Atunci când în mintea celor mai mulţi s-a înrădăcinat credinţa că ura faţă de acea minoritate e normală, iar persecuţia împotriva ei e justificată.

A: exact

A: )))

A: in cazul lui

B: ai de capu lui baaah da nu se mai opreste

B: )))))

A: el vb de cecitate

A: ))

A: Nu atât mistificarea dă nota generală, cât consimţământul la ea şi, împreună cu el, un amestec înfuriat de prozelitism şi cecitate: prozelitism pentru cauza mistificării şi cecitate faţă de nedreptăţile ei.

A: ))))

A: in mod necesar vb de altii nu de el

A: el e el

B: bah da ce comentarii demne de clasa politica romaneasca avem ))

A: PATA

A: |))

A:

A: Diferenţa dintre persecutorii activi şi complicii pasivi e nesemnificativă: toţi participă la acelaşi mecanism al urii, prin încredinţarea că ura, în acel caz, e normală - adică şi legitimă, şi justificată. Pentru a consimţi la acest tip de persecuţie, oamenii nu trebuie să fie nici monştri, nici degeneraţi moral.

A: exact

A: )))))))

A: o sa scriu un coment poate il citeste

A: ))))))00

B: bah sigur nu scrie acolo "Fragmente autobiografice" ?

B: )

A: oricum e degeaba

A: ))))))))))))))))0

A: nu ca e prea narcisist si superinfatuat

B: vaaai cum poti sa zici asa despre singuru birocrat curat din sistem?

B: vaaaai

A: Cum ştim că o populaţie este saturată de ură? Un răspuns fără greş ne oferă istoria persecuţiilor. Sunt trei semne sigure: indiferenţa morală selectivă, conspirativita morală şi punerea motivelor urii pe seama celui urât.

A: )))))))

A: e un diagnostician de geniu

B: muie nietzsche

A: Indiferenţa morală selectivă desemnează cecitatea la care, prin intoxicare cu ură, au fost aduşi acei oameni normali, care au devenit incapabili să reacţioneze moral la relele tratamente la care este supusă minoritatea detestată (în condiţiile în care, aplicate altor oameni, acele tratamente sunt fără greş considerate ca fiind rele şi inacceptabile). Conspirativita morală se referă la jubilaţia morală deviantă, prin care oameni altminteri normali ajung să considere că suferinţa oamenilor pe care îi detestă este justificată, oricum şi din partea oricui ar veni această suferinţă.

A: (va urma)

A: )))))))))))))))

B: ))))))))))))

A: de ce va urma

A: cand se satura asta?